Hot Best Seller

Who Is the Rich Man That Shall Be Saved?

Availability: Ready to download

This is an EXACT reproduction of a book published before 1923. This IS NOT an OCR'd book with strange characters, introduced typographical errors, and jumbled words. This book may have occasional imperfections such as missing or blurred pages, poor pictures, errant marks, etc. that were either part of the original artifact, or were introduced by the scanning process. We This is an EXACT reproduction of a book published before 1923. This IS NOT an OCR'd book with strange characters, introduced typographical errors, and jumbled words. This book may have occasional imperfections such as missing or blurred pages, poor pictures, errant marks, etc. that were either part of the original artifact, or were introduced by the scanning process. We believe this work is culturally important, and despite the imperfections, have elected to bring it back into print as part of our continuing commitment to the preservation of printed works worldwide. We appreciate your understanding of the imperfections in the preservation process, and hope you enjoy this valuable book.


Compare

This is an EXACT reproduction of a book published before 1923. This IS NOT an OCR'd book with strange characters, introduced typographical errors, and jumbled words. This book may have occasional imperfections such as missing or blurred pages, poor pictures, errant marks, etc. that were either part of the original artifact, or were introduced by the scanning process. We This is an EXACT reproduction of a book published before 1923. This IS NOT an OCR'd book with strange characters, introduced typographical errors, and jumbled words. This book may have occasional imperfections such as missing or blurred pages, poor pictures, errant marks, etc. that were either part of the original artifact, or were introduced by the scanning process. We believe this work is culturally important, and despite the imperfections, have elected to bring it back into print as part of our continuing commitment to the preservation of printed works worldwide. We appreciate your understanding of the imperfections in the preservation process, and hope you enjoy this valuable book.

28 review for Who Is the Rich Man That Shall Be Saved?

  1. 5 out of 5

    Yann

    Clément d'Alexandrie est un grec du deuxième siècle de notre ère, ayant reçu une très solide formation philosophique à Athènes, et converti au christianisme. Il fut le prédécesseur d'Origène. Dans ce texte, il commente en particulier le passage des évangiles relatif au riche pieux mais inquiet, où se trouve cette fameuse parole du Christ : εὑκοπώτερόν ἐστιν κάμελον διὰ τρυπήματος ῥαφίδος διελθεῖν ἢ πλούσιον εἰσελθεῖν εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ - il est plus facile pour un chameau de passer par Clément d'Alexandrie est un grec du deuxième siècle de notre ère, ayant reçu une très solide formation philosophique à Athènes, et converti au christianisme. Il fut le prédécesseur d'Origène. Dans ce texte, il commente en particulier le passage des évangiles relatif au riche pieux mais inquiet, où se trouve cette fameuse parole du Christ : εὑκοπώτερόν ἐστιν κάμελον διὰ τρυπήματος ῥαφίδος διελθεῖν ἢ πλούσιον εἰσελθεῖν εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ - il est plus facile pour un chameau de passer par le trou d'une aiguille que pour un riche d'entrer dans le royaume des Cieux. ". Le riche n'avait pas été enthousiasmé par l'invitation du Christ à vendre ses biens, les distribuer aux pauvres, et le suivre par les chemins. Et les disciples furent à leur tour fort troublés, mais pour les rassurer un peu, il leur avait été rappelé qu'à Dieu, rien n'est impossible. On peut comprendre, en considérant les tailles respectives d'un camélidé et d'un chas, que certains Alexandrites aient pu balancer entre d'une part des commodités acquises et sûres, et d'autre part une indigence certaine accompagnée d'un hypothétique salut. Et c'est la pente naturelle d'un cœur que de passer de l'embarras au découragement, puis du découragement à l'indifférence, s'il n'est pas aiguillonné d'un côté par l'espoir, et de l'autre par la crainte. Comment alors ranimer le courage de ces hommes, en les rassurant sur le fait qu'ils pourront conserver leurs richesses, sans paraitre pour autant dénaturer la parole du Christ ? C'est à ces difficiles exigences que le texte de Clément répond, en déployant la redoutable force dialectique et rhétorique héritée de son excellente formation philosophique grecque, mises au service d'un christianisme en plein essor. L'herméneutique proposée par Clément consiste à interpréter le récit non pas dans le sens clair et direct des mots grecs, mais à découvrir un sens caché, qui ne se dévoile pas de prime abord au lecteur trop rapide. Ce que sa sagacité nous met devant les yeux: les biens dont nous sommes riches ou pauvres ne sont pas tant matériels que spirituels : riche signifie riche en vice, et non en or. Ainsi, grâce à cette ingénieuse subtilité, le μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι (heureux les simptes d'esprit) prend un sens bien particulier. Voilà rétablie la vie future comme la récompense d'une vie morale, ainsi que le prônaient les mythes égyptiens et grecs, et non une sorte de consolation des déshérités et des malheureux, revanche contre l'injustice du hasard des naissances! Voilà rendu l'espoir dont les plus fortunés avaient été frustrés! Voilà peut-être aussi rabattue la superbe des indigents qui pouvaient se croire dans leur étourderie un peu trop vite tirés d'affaire! Pour être sauvé, toute l'affaire pour le riche va consister à ne pas être trop fortement attaché à ses biens, et à en user convenablement, c'est à dire à procéder à des distributions régulières, sans parcimonie, faites avec bonne volonté, et sans distinction des bénéficiaires : en effet, comme il est trop difficile de lire directement dans les cœurs la pureté de l'âme ; mieux vaut risquer de récompenser injustement le vice par une généreuse longanimité que de punir certainement la vertu par une rigueur intempestive dans sa trop grande prudence. Quand au pauvre, le voici investi d'une mission quasi sacerdotale : permettre au riche d'accéder au salut en recevant ses dons. Cet habile théologien créé un monde étonnant et merveilleux, où les mots ne désignent plus les choses qui leur sont ordinairement attachées suivant les conventions des hommes. Tout est amené avec tant d'art et de persuasion que l'artifice a le visage et l'air du naturel, et si la raison se révolte parfois contre ces défis, le cœur s'ouvre devant tant de beautés, tandis que l'intérêt reste soutenu par toutes ces nouveautés inventives : ce n'est pas du pain mais bien de l'eau que Clément apporte à celui qui a soif. Toutes les injonctions un peu fortes ou surprenantes du Christ sont chatoyées par ce prisme exégétique, qui donne à la lumière cru et blessante de la vérité les belles couleurs d'un arc en ciel, afin que les hommes, surmontant leurs appréhensions, s'attachent à celui qui est instruit du véritable sens divin des mots qui seul révèle le fil d'Ariane de ce dédale sotériologique. Je trouve cette foisonnante littérature patristique vraiment passionnante.

  2. 5 out of 5

    Jean-Mikhaël

    Homélie de Clément à partir des propos de Jésus-Christ concernant la difficulté pour un riche d'entrer dans le royaume de Dieu. Une approche très équilibrée puisque Clément ne s'attaque pas aux richesses matérielles mais aux passions intérieures qui "souillent l'âme". La richesse n'est pas une chose mauvaise en soi - elle nous est même donnée par Dieu -, c'est plutôt la "persécution intérieure", qui tourmente notre âme par des désirs et des penchants, qu'il faut combattre par Dieu. Clément nous Homélie de Clément à partir des propos de Jésus-Christ concernant la difficulté pour un riche d'entrer dans le royaume de Dieu. Une approche très équilibrée puisque Clément ne s'attaque pas aux richesses matérielles mais aux passions intérieures qui "souillent l'âme". La richesse n'est pas une chose mauvaise en soi - elle nous est même donnée par Dieu -, c'est plutôt la "persécution intérieure", qui tourmente notre âme par des désirs et des penchants, qu'il faut combattre par Dieu. Clément nous invite ainsi à désirer d'autres richesses, celles qui nous "rendent semblable à Dieu" et nous "le font voir".

  3. 4 out of 5

    Maxime N. Georgel

    Excellent, c'est le meilleur livre de Clément d'Alexandrie que j'ai pu lire. Il s'agit d'un sermon de Clément sur le texte où le Christ dit qu'il est difficile pour un riche d'entrer dans le royaume de Dieu. On découvre le coeur pastoral de Clément qui ne veut pas que les riches de son église perdent espoir d'être sauvé, il explique qu'il y a deux types de riches : ceux qui se confient dans leur richesse et ceux qui les utilisent pour la gloire de Dieu. Il cherche aussi à redonner l'espoir à ceux Excellent, c'est le meilleur livre de Clément d'Alexandrie que j'ai pu lire. Il s'agit d'un sermon de Clément sur le texte où le Christ dit qu'il est difficile pour un riche d'entrer dans le royaume de Dieu. On découvre le coeur pastoral de Clément qui ne veut pas que les riches de son église perdent espoir d'être sauvé, il explique qu'il y a deux types de riches : ceux qui se confient dans leur richesse et ceux qui les utilisent pour la gloire de Dieu. Il cherche aussi à redonner l'espoir à ceux qui se sont refroidi et éloigné et qui ont péché de plusieurs façons. Voici quelques extraits choisis : 1) Sur l'espérance à garder même si nous avons péché "Admettons que, par ignorance, faiblesse ou circonstance involontaire, on tombe dans des fautes ou des erreurs après avoir reçu le sceau (note : le baptême) et la rédemption, au point d'être totalement abattu : Dieu ne prononce pas pour autant une condamnation définitive ! Les portes restent ouvertes à tout homme qui se tourne en vérité vers lui de tout son coeur, et le Père reçoit avec une immense joie le fils qui se repent vraiment." 2) Sur la grande rédemption accomplie par Jésus-Christ "S'il est descendu lui-même, a revêtu l'humanité et accepté de subir les souffrances des hommes, c'était pour être mesuré à notre faiblesse par amour et nous mesurer en retour à sa propre puissance. Au moment de verser son sang et se s'offrir lui-même en rançon, il nous laisse une nouvelle alliance : je vous donne mon amour. Quel est cet amour ? Quelle est sa grandeur ? Pour chacun de nous, il a livré sa vie, aussi précieuse que l'univers ; en retour, il nous demande de donner la nôtre les uns pour les autres. Si nous devons donner notre vie à nos frères et si nous avons conclu un pacte de ce genre avec le Sauveur, allons-nous économiser et garder en réserve les biens de ce monde, pauvres, extérieurs et fugaces ?" 3) Sur la luttre contre la chair et le combat de la sainteté "Toutefois, la persécution la plus pénible vient de l'intérieur : elle est envoyée à chacun par son âme elle-même, souillée par des désirs athées, des plaisirs variés, de vils espoirs et des rêveries passagères. Elle éclate quand, avide d'avoir toujours plus et rendue enragée par des amours sauvages qui la brûlent, l'âme se met à saigner sous l'effet des passions qui l'assaillent comme des aiguillons ou des taons, poussée vers des activités insensées, amenée à désespérer de la vie et à mépriser Dieu. Cette persécution est plus accablante et plus pénible parce qu'elle surgit de l'intérieur, qu'elle est toujours là et que celui qu'elle poursuit ne peut y échapper, car il porte partout l'ennemi qui est en lui. Ainsi, le feu qui attaque de l'extérieur opère une mise à l'épreuve mais celui qui est à l'intérieur provoque une mort totale. Si la guerre contre un ennemi extérieur se termine facilement, celle qui est livrée dans l'âme se prolonge jusqu'à la mort." 4) Sur la cessation des dons extraordinaires Clément cite au présent la lettre de Paul aux Corinthiens qui parle de la cessation et l'applique à son temps : "les prophéties disparaissent, les langues se taisent, les guérisons sur terre ne sont plus pratiquées". 5) Sur la nouvelle naissance et le baptême Clément nous parle d'un jeune homme baptisé qui, dans la suite de sa vie, se détourne de la foi et devient un brigand. Puis, dit Clément, l'apôtre Jean en visite dans sa ville (Smyrne), est allé revoir ce jeune homme pour l'appeler à la repentance. Ce jeune homme, voyant la sollicitude et l'amour de l'apôtre, s'est alors repenti. Ce récit est très certainement fictif mais ce qui nous intéresse est le fait que Clément décrive la repentance de ce jeune homme comme étant une "nouvelle naissance" et une "résurrection" (p.221, Sources Chrétiennes, Éditions du Cerf). Lui aussi, donc, concevait qu'une nouvelle naissance puisse se produire à un autre moment qu'au baptême. (Cf. https://parlafoiblog.wordpress.com/20...)

  4. 5 out of 5

    Iordachescu

    În societatea contemporană se insistă asupra valorilor materiale şi se neagă cele spirituale, dezechelibrînd individul şi societatea per ansamblu. Ba se vehiculează asupra faptului că religia, creştinismul este învechit, este o piedică în calea bogăţii pentru că biserica spune că bogăţia este păcat, deci biserica spune că omul nu trebuie să fie bogat ci să fie sărac, astfel oamenii spun că biserica în îndoctrinează cu ideea de a fi sărac căci „bogăţia este păcat”. Dacă biserica ar afirma acest În societatea contemporană se insistă asupra valorilor materiale şi se neagă cele spirituale, dezechelibrînd individul şi societatea per ansamblu. Ba se vehiculează asupra faptului că religia, creştinismul este învechit, este o piedică în calea bogăţii pentru că biserica spune că bogăţia este păcat, deci biserica spune că omul nu trebuie să fie bogat ci să fie sărac, astfel oamenii spun că biserica în îndoctrinează cu ideea de a fi sărac căci „bogăţia este păcat”. Dacă biserica ar afirma acest lucru ar însemna că ea se luptă ca omenirea să fie în declin însă din toate timpurile anume biserica a fost acea instituţie care s-a luptat pentru bunăstarea societăţii, înţelegînd necesitatea echilibrului dintre valorile spirituale şi cele materiale, iar Hristos spune: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu iar toate celelalte se vor adăuga vouă”, vedeţi că Hristos nu spune „căutaţi numai împărăţia lui Dumnezeu” ci insistă şi asupra faptului că toate celelalte folositoare şi necesare se vor adăuga vouă. Deci răspunsul la aceste frămîntări răsună de peste veacuri de la Sf.Clement Alexandrinul care în lucrarea sa, „Ce bogat se va mîntui?” dă răspuns la frămîntările lumii da azi… Cuvintele Domnului: „Vinde averile tale”. Ce înţeles au aceste cuvinte ? Hristos nu-i porunceşte, aşa cum cu uşurinţă interpretează unii, să se lepede de averea pe care o avea, să se despartă de bani, ci să izgonească din sufletul său gîndurile lui despre avuţii, dragostea sa de-avuţii, excesiva sa poftă de bani, admiraţia şi boala lui după avuţii, grijile, spinii din viaţa de aici, care înăbuşă sămînţa vieţii veşnice. Dealtfel, nu-i mare lucru şi nici de rîvnit să fii lipsit de averi, dacă nu faci asta pentru viaţa veşnică— că aşa ar fi cei care nu au nimic, cei lipsiţi şi cei care cerşesc hrana cea de toate zilele, săracii aruncaţi pe-străzi, „care nu cunosc pe Dumnezeu şi dreptatea lui Dumnezeu”.(cap.11) (sărac şi gol de patimi nu de sărăcia materiala e vorba) Cum am ajuta pe cei nevoiaşi ? Ce înfăţişare ar mai avea societatea omenească, dacă nimeni n-ar avea nimic? Ideea de a părăsi averile şi de a nu avea nimic nu s-ar găsi oare în contrazicere şi în luptă evidentă cu multe alte învăţături frumoase ale Domnului? Cum ar mai putea cineva hrăni pe cel flămînd, cum ar mai putea da apă celui însetat, cum ar mai putea îmbrăca pe cel gol şi primi în casă pe cel fără de acoperiş — şi Domnul îi ameninţă pe cei care nu fac aşa cu focul şi cu întunericul cel mai dinafară — dacă fiecare om s-ar lipsi de toate aceste lucruri? N-a intrat oare Hristos în casa lui Zaheu, a lui Levi şi a lui Matei, oameni bogaţi şi vameşi ? Hristos, însă, nu le-a poruncit să se despartă de averi, ci să se folosească drept de ele şi să curme orice nedreptate! Că spune : „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”. Aşa că Hristos laudă folosirea averilor, iar cu adaosul acestor cuvinte porunceşte să faci parte şi altora din averile tale : să dai apă celui însetat, să dai pîine celui flămînd, să primeşti în casa ta pe cel fără de acoperiş, să îmbraci pe cel gol. Iar aceste trebuinţe nu pot fi împlinite altfel decît cu ajutorul averilor…(cap.13) Nu trebuie, dar, aruncate averile, pentru că ele pot fi de folos semenilor noştri. Averile sînt bunuri pe care le agoniseşti pentru tine, iar banii sînt bunuri ce îţi sînt de folos ; dar şi averile şi banii sînt daţi de Dumnezeu spre folosul oamenilor. Şi averile şi banii stau la dispoziţia omului… Da, bogăţia e făcută să slujească, nu să conducă. Nu trebuie, dar, să dai vina pe bogăţie ; bogăţia e nevinovată; nu e nici bună, nici rea; dar te poţi folosi de ea şi în bine şi în rău, după cum vrei, şi atunci vina cade pe tine. Mintea omului este aceea care are in ea liberul arbitru şi libertatea de a folosi într-un chip sau altul cele date lui de Dumnezeu. (cap.14) De aceea şi Matei a adăugat: „Fericiţi cei săraci”. Cum? „Cu duhul” ; şi iarăşi: „Fericiţi cei ce flămînzesc şi Însetează de dreptatea lui Dumnezeu”. Săracii care au o viaţă contrară acestora sînt nişte ticăloşi; sînt lipsiţi şi de Dumnezeu şi de avere pămîntească sînt oameni care n-au gustat dreptatea lui Dumnezeu. (cap.17) Şi apoi, în general vorbind, pentru ce mai era nevoie să scoată Dumnezeu din pămînt bogăţie, dacă bogăţia aduce şi pricinuieşte moarte? (cap.26) (Despre cele 3 virtuţi) (cap.38) Şi pe bună dreptate; credinţa va pieri, cînd vom vedea pe Dumnezeu şi vom fi încredinţaţi cu proprii noştri ochi, nădejdea va dispare în faţa darurilor pe care le-am nădăjduit iar dragostea va ajunge la plinătatea ei şi va înmulţi şi darurile cele desăvîrşite. (Despre pocainţa adevărată) Dacă cineva iubitor primeşte pe fiul care se căieşte cu adevărat; iar căinţa adevărată este a nu te mai face vinovat de aceleaşi păcate, ci de a smulge din rădăcină, din suflet pînă la unul păcatele pentru care erai osîndit la moarte. Odată aceste păcate nimicite, Dumnezeu se va împrieteni iarăşi cu tine. Cum ar mai putea cineva hrăni pe cel flămînd, cum ar mai putea da apă celui însetat, cum ar mai putea îmbrăca pe cel gol şi primi în casă pe cel fără de acoperiş — şi Domnul îi ameninţă pe cei care nu fac aşa cu focul şi cu întunericul cel mai dinafară — dacă fiecare om s-ar lipsi de toate aceste lucruri? N-a intrat oare Hristos în casa lui Zaheu, a lui Levi şi a lui Matei, oameni bogaţi şi vameşi ? Hristos, însă, nu le-a poruncit să se despartă de averi, ci să se folosească drept de ele şi să curme orice nedreptate! Că spune : „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”. Aşa că Hristos laudă folosirea averilor, iar cu adaosul acestor cuvinte porunceşte să faci parte şi altora din averile tale : să dai apă celui însetat, să dai pîine celui flămînd, să primeşti în casa ta pe cel fără de acoperiş, să îmbraci pe cel gol. Iar aceste trebuinţe nu pot fi împlinite altfel decît cu ajutorul averilor…(cap.13)

  5. 5 out of 5

    Jonathan Alexander

    In this short sermon, the only one of Clement's preserved for us, the author tackles a problem that haunts many Christians to this day: how can one be both a devout Christian and yet be wealthy, in light of such pronouncements of Christ as his advice to the young ruler to "Sell all you have, give [the proceeds] to the poor, and come follow me", shortly followed by "It is easier for a camel to pass through the eye of a needle than for a rich man to enter the kingdom of God"? Clement's answer is In this short sermon, the only one of Clement's preserved for us, the author tackles a problem that haunts many Christians to this day: how can one be both a devout Christian and yet be wealthy, in light of such pronouncements of Christ as his advice to the young ruler to "Sell all you have, give [the proceeds] to the poor, and come follow me", shortly followed by "It is easier for a camel to pass through the eye of a needle than for a rich man to enter the kingdom of God"? Clement's answer is typical of a church slowly but surely becoming an institution ready to accommodate itself to some extent to the realities of this world. Essentially, Clement argues, it is not material poverty or wealth that determines the virtue or salvation of the Christian, but rather true, spiritual poverty. To prove this point, he stresses the qualifying clause of the famous beatitude: "Blessed are the poor in spirit". One can be materially poor and yet have the vice of spiritual wealth, and vice versa. Interesting to note is the sign of Clement being of an 'Alexandrian' school of exegesis in which he would be followed, most notably, by Origen. This school emphasized the superior truth of θείως (divine) interpretation of scripture over the rude ἀνθρώπινως (human or literal) sense. One cannot just take the words of Scripture as those of any other writing, one must look for the deeper divine truths they conceal.

  6. 5 out of 5

    Jeremy

  7. 5 out of 5

    Evan Kards

  8. 4 out of 5

    Ania4474

  9. 4 out of 5

    Andy

  10. 4 out of 5

    Brett

  11. 5 out of 5

    Gary Shogren

  12. 5 out of 5

    Michel Van Goethem

  13. 4 out of 5

    Evan Leach

  14. 5 out of 5

    Griffin Wilson

  15. 5 out of 5

    Stevie

  16. 5 out of 5

    Matthew

  17. 5 out of 5

    Laurie

  18. 4 out of 5

    Mike

  19. 4 out of 5

    Steven Chang

  20. 5 out of 5

    Mato Zovkic

  21. 4 out of 5

    James Widdicombe

  22. 4 out of 5

    Melissa

  23. 5 out of 5

    Dhia Bousselmi ( ضياء بوسالمي )

  24. 5 out of 5

    Naomi

  25. 4 out of 5

    Gjuro

  26. 4 out of 5

    Karlo

  27. 4 out of 5

    Bryce L.

  28. 4 out of 5

    merimnao

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.